Femeia bărbat bine

Vorbeam deunăzi cu un prieten. Așaaa, despre Creștere, Iluminare, Spiritualitate. Cine ne ajută în căutările acestea și cine poate ar trebui să ajute. Și evident că am ajuns într-un punct… la Biserică…

Pentru mine, niște băieți care consideră femeia păcătoasă și murdară, nu mă pot învăța ceva folositor. Nu mă pot ajuta să cresc. Care nu o lasă în altar pentru că e murdară. Care nu o lasă după ce naște în biserică pentru că e murdară. Și în principiu e așa, încarnarea diavolului pe pământ, ispita supremă, cauza alungării din ceruri. Pentru mine nu există băieții ăștia. Care își obligă preoții (sau călugării) la celibat, ca să nu se întineze. De parcă ei ar fi preacurații.

Asta e așa, ca în Oltenia, unde femeia e un sub-om. O sub-specie mult mai puțin evoluată, care nu e nici animal, dar nici chiar om așa. Bună pe lângă casa omului cât timp tace și își vede de sclavie. Cât nu, i se rupe gura. La propriu.

Eeeee. Și uite așa, s-a întâmplat totuși ceva în ultima vreme și la noi mioriticii. Femeile și-au făcut încet încet loc în locurile din care au fost excluse și interzise. În afaceri, în șofat, în fotbal. Încet-dar sigur… E adevărat că au fost nevoite să poarte pantaloni, să-și taie pletele și să fumeze și să înjure. Au fost nevoite să se transforme în singura specie acceptată pe scara de valori. Într-un bărbat.

Și acuma, ce ironie suuuper, bărbații se plâng că… nu mai sunt feminine, sunt puternice, hotărâte, și ca să vezi! nu prea mai au nevoie de bărbați. Pe bune? 🙂)))))))

Hotărât lucru, Universul are un minunat simț al umorului!