Abuzul emoțional- când raportul de dominare și putere în cuplu distruge vieți

Psiholog Harbur Elena
www.harburelena.ro

 

Față de abuzul fizic și abuzul sexual care sunt ușor de recunoscut și la care se intervine cu un set de reguli și pedepse juridice, abuzul psihologic și emoțional sunt mai puțin cunoscute și oarecum mai greu de demonstrat, dar mult mai periculos. La fel ca și abuzul fizic, abuzul psihologic, emoțional presupune o intruziune, o forțare a limitelor de identitate, încredere, sănătate și confort a unei persoane cu scopul de a domina, subjuga, exploata. Abuzul emoțional apare de obicei în absența abuzului fizic și/sau sexual, dar presupune și comportamente din această categorie.

Principalii indicatori de abuz emoțional și psihic sunt:
1. Manipularea victimei pentru modificarea comportamentului în direcția dorita de agresor
2. Crearea și menținerea stării de confuzie, nesiguranță și incertitudine- partenera/ul trebuie să învețe că orice ar face nu face bine și nu are nicio șansă să câștige
3. Atacurile verbale și pedeapsa
4. Respingerea și critica, devalorizarea, izolarea
5. Lipsa conexiunii emoționale, a empatiei, înțelegerii, susținerii emoționale, tandreții și consolării.

Profilul abuzatorului emoțional
Persoana care folosește abuzul emoțional poate fi deopotrivă atât bărbat cât și femeie, poate fi partenerul de viață, prietenul/a cel mai apropiat, părintele, profesorul sau șeful. Este persoana care are un anume statut în fața victimei, de cele mai multe ori fiind cea mai apropiată persoană. Spre deosebire de abuzul fizic sau sexual care poate fi un eveniment izolat, abuzul emoțional necesită o relație bazată pe încredere, un spațiu comun și care se desfășoară în timp.
Idicatorii după care putem recunoaște o persoană abuzatoare sunt: lipsa empatiei, irascibilitate, crize de furie și nemulțumire, acțiuni persistente de privare și pedepsire, umor sarcastic, instabilitate emoțională și comportamentală- are schimbări foarte variate de dispoziție emoțională spontane și bruște fără motiv, răspunsuri discordante, contradictorii la aceeași situație sau întrebare, se răzgândește frecvent, îi place și urăște același lucru la timp foarte scurt, fără un motiv pertinent de schimbare.
Dacă la început manifestă un comportament tolerant și disponibil, pe parcurs comportamentul său nonverbal de tensiune și încordare musculară, mimica și postura rigide, privirea fixă, pătrunzătoare, scrâșnitul din maxilare, încordarea pumnilor, respirația scurtă și sacadată, nemulțumirile și criticile perpetue, creează nesiguranță în partener, frica de amplitudinea și neprevăzutul reacției, confuzie, scade stima de sine și apare alienarea de la reperele sănătoase de viață și relații, senzația de paralizie și neputință, ducând până la anularea personalității originale.
Specific abuzului și șantajului emoțional sunt ideile paranoide care folosesc pentru acapararea și izolarea victimei: “toată lumea ne vrea răul”, „vrea să ne despartă”, pentru obținerea minimalizării, anulării și dependenței: ”numai eu îți dau”, „numai eu te pot iubi”, ”e vina ta”, pentru menținerea în dominare, umilirea: ”nu meriți nimic”, „ești defect/ă, urât/ă, prost/oastă” „fără mine nu erai nimic”!
Abuzatorul dorește să dețină controlul excesiv, decide pentru partener/ă în privința hainelor pe care le poartă, ceea ce mănâncă, prieteniile și serviciul, verfică mailurile, telefonul, face vizite inopinante la locul de muncă, monitorizează și verifică timpul liber și activitățile partenerului, dă ordine, aplică restricții financiare și materiale, are o gelozie excesivă și posesivitate, amenință, critică, umilește, ironizează partenera/ul și copiii sau familia acestuia, izolează de prieteni si familie.
Metodele pe care le aplică pentru a deține și a păstra dominarea sunt:
Abuzul verbal- țipetele, urletele, crizele de furie, criticile, ordinele, judecățile, etichetările, comparațiile umilitoare, jignirile, sarcasmul și umilirile în public, învinuirea excesivă, face de rușine, își exprimă dezgustul sau scârba, acuză de trădare și infidelitate.
Deplasarea responsabilității- învinuirea celuilalt pentru tot ce nu este bine, nemulțumire permanentă manifestată agresiv activ sau pasiv-agresiv prin tăcere și respingere- celălalt este răspunzător pentru starea sa și ar trebui să cunoască de dinainte exact ce să facă să îi fie bine, critica inflexibilă, părerea partenerului/erei este insuficientă, nesatisfăcătoare sau neimportantă, creearea sentimentelor de inferioritate si nulitate.
Așteptări absurde- pretenții, mofturi, cerințe absurde inflexibile, acute și permanente ca celălalt să se schimbe și să trăiască doar pentru a înțelege, a susține, a executa și a se transforma într-un obiect de îndeplinire a dorințelor sale, de a-și petrece tot timpul doar cu el/ea și de a-i acorda toată atenția, pretinde relații sexuale abuzive, dure sau cu perversitate împotriva dorinței partenerei.
Șantajul emoțional- este cea mai puternică formă de manipulare: un partener îi cere celuilalt să renunțe la ceea ce își dorește sau îi face plăcere, pentru plăcerile sau pretențiile proprii. Devine șantaj în momentul în care intervine amenințarea sau pedepsirea pentru neconformare la pretenția formulată, îl face să se simtă sau îl acuză că este egoist/ă sau că nu îi pasă, că este “rece”, insensibil/ă, că este lipsit/ă de afecțiune, îi cere să renunțe ca să îl aleagă pe el/ea ca dovadă de iubire, amenință cu părăsirea sau îi interzice accesul la bani, îl umilește verbal și îl pune să ceară ceea ce este normal să primească, îl/o privează de nevoile esențiale, bazale pentru a-l/o constrânge să adopte un comportament supus, se folosește de temerile sau vulnerabilitățile celuilalt pentru a-l/o ține sub control, aplică tratamentul tăcerii, al ignorării sau sarcasmului ca metodă de pedeapsă.
Distrugerea reputației- umor sarcastic, umiliri, jigniri, etichetări, critică permanentă, minciuni, bârfe, creearea unei imagini publice proaste asupra partenerei/ului, abuzatorul asumându-și un rol de victimă, în speranța respingerii sociale și profesionale a partenerei/ului și obținerea validării și susținerii personale. În realitate, abuzatorul își caută o victimă pe care să o abuzeze pentru a se simți satisfăcut în raportul de putere și pentru plăcerea de a-și vedea partenera/ul că suferă ca o falsă dovadă de supremă iubire, iar în mediul social, ceilalți oameni sunt obiectele de recunoaștere a valorii și puterii sale.
Spre deosebire de alte tulburări, abuzatorul este conștient de faptul că rănește și persecută și are plăcere din acest comportament. El/ea este conștient de faptul că victima poate renunța la relația abuzivă și încearcă să mascheze tendințele sale incontrolabile printr-un comportament de aparentă căință și părere de rău. Acesta este comportamentul care confuzează victima cel mai mult, dându-i senzația că a fost un incident izolat regretabil, spunîndu-i că „este cel mai bun lucru care i s-a întâmplat în viață„ , că nu poate trăi fără ea/el, plânge și promite că nu mai face, îi cumpără cadouri, îi face plăceri care până atunci erau negate și că “dacă face ce trebuie” vor fi fericiți împreună pentru totdeauna. Din păcate, “incidentul” se repetă și se înrăutățește, perpetuîndu-se ca un cerc vicios din care victima se simte incapabilă sa se desprindă.
Persoana abuzatoare te va face să crezi că este datoria ta ca el/ea să fie fericit/ă și tu ești singura/ singurul vinovat/ă dacă el/ea este într-o dispoziție proastă, iar tot răul pe care ți-l produce este doar responsabilitatea ta. Apoi, din nou, ca un gest de clemență, mărinimie și de dragoste, te va încuraja să te dezvolți, să-ți lărgești orizonturile sau să evoluezi profesional. În scurt timp însă va folosi orice prilej pentru a-ți tăia entuziasmul: îți va reproșa că nu mai ai suficient timp pentru el, va refuza să-ți acorde orice formă de ajutor în casă și cu copiii, va juca rolul „soțului/soției neglijat/e” făcându-te să te simți vinovat/ă, să-ți ajustezi programul după al lui pentru ca în final, să renunți de bunăvoie la propriile tale vise.

Vestea proastă este că orice schimbări ai face nu va fi niciodată suficient!

În mod paradoxal cea mai mare parte a victimelor nu realizează că sunt supuse unui abuz emoțional, mai ales atunci când acesta vine din partea celui pe care-l iubesc și în care au încredere. Chiar dacă au sentimentul disfuncționalității, constrângerii, suferinței, că nu este corect sau normal, iar relația lor leproduce suferință, ideea unei analize realiste le stresează și le sperie atât de tare, încât evită total subiectul sau de cele mai multe ori dezvoltă strategia victimei și își laudă necontenit partenerul.
Din păcate, chiar dacă abuzul emoțional diferă de cel fizic (primul este parșiv și subtil) rezultatul este același: partenera/ul este copleșit/ă de teama de a nu-și deranja în vreun fel partenerul/a și pentru a-i face pe plac, este dispusă să-și schimbe comportamentul până la pierderea totală a propriei identități și a simțului realității. Acesta este scopul violenței emoționale: să te simți strain/ă în propria viață, să te supui și să trăiești în umbra lui.
Abuzul emoţional transformă relaţia de cuplu într-o relaţie bazată pe ostilitate, dispreţ şi ură. Indiferent cât de mult s-au iubit patenerii cuplului, atunci când apare abuzul emoţional, dragostea este înlocuită de frică, furie, vină şi ruşine. Chiar dacă se abuzează reciproc sau doar unul dintre ei, relaţia de cuplu se distruge. Cu cât unul dintre parteneri se simte liber să îl critice şi să îl domine pe celălalt partener, cu atât îl va respecta mai puţin. Cu cât un partener este mai mult abuzat emoţional, cu atât îşi va urî mai mult partenerul abuziv. Lipsa respectului şi ura, pe care cei doi parteneri încep sa le simtă unul față de celălalt conduce spre întărirea abuzului emoţional şi al comportamentului tot mai distructiv al fiecărui partener.

Efectele abuzului emoțional
O relație sănătoasă este necesar să fie resimțită satisfăcător de către ambii parteneri, să creeze sentimentul de apartenență, securitate, suport și progres, să pună bazele intimității, iubirii și împlinirii de sine. Atunci când există un abuz emotional, niciunul dintre parteneri nu are satisfacție și nu progresează, iar toxicitatea relației afectează întreaga dinamică de viață a partenerilor, dar în mod special a copiilor acestora. Abuzul emoţional este considerată cea mai dureroasă formă de violență şi cel mai dăunător mod de distrugere a stimei de sine, acesta creează răni care se vindecă de ce mai multe ori mult mai greu decât cele ale violenței fizice.
Cele mai întâlnite efecte ale abuzului emoţional sunt: negarea, depersonalizarea, depresia, lipsa motivaţiei, confuzia, stima se sine scăzuta, dificultăţi în concentrare şi în luarea deciziilor, sentimentul eşecului şi al inutilităţii, lipsa speranţelor, autoînvinovăţirea şi autodistrugerea, autoanularea, duce la tulburări psihice, de personalitate, comportamentale, de adaptare, anxietate, depresie și suicid.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s