SPIRALA SPAȚIU-TIMP

spirala

M-am tot gândit la spirala Spațiu-timp. Așa i-am zis eu.

Se ia un caz oarecare. De exemplu șeful a țipat la mine că nu am terminat o situație (tabel centralizator, na) la timp.

Eu am lăsat capul în pământ și am tăcut. Avea dreptate, doar că eu nu am terminat situația pentru că nu am avut toate datele la timp, pentru că alții nu și-au făcut la rândul lor treaba la timp. Și nici acelora nu le-am putut impune să îmi dea datele de care am nevoie.

Data viitoare când nu am gata situația la timp, șeful iar țipă la mine și eu iar nu mă pot apăra.

În cazul ăsta, eu zic că ne învârtim într-un cerc. Nu am învățat nimic din situația anterioară, nici să ne apărăm, nici să conlucrăm mai bine cu colegii noștrii. Nu facem altceva decât să acumulăm frustrări. Că șeful doar pe mine mă vede că nu lucrez bine, că pe restul îi doare în fund și că stau de geaba, că… că… știm toți cum ajungem să gândim :)))))

Ca să rupem cercul, să îl transformăm într-o spirală ascendentă (care arată pentru mine ca un arc de suspensie, ca un arc de pix), trebuie să schimbăm ceva în comportamentul nostru. Să evoluăm. Ori explic șefului ce s-a întâmplat și arăt că vina nu e exclusiv a mea, ori fac ceva – care să oprească frustrarea.

Deci pentru mine, spațiul și timpul se desfășoară ca o spirală. Și mă strădui ca sensul de mergere să fie în sus (prin învățare și îmbunătățire). Nu de alta, dar au fost situații în viață prin care nu aș mai vrea să trec…

Dar cum ieșim din cerc? Aia-i. Pentru că așa cum mi-a zis o prietenă, uneori calea in cerc e așa de bătucită încât s-a transformat în șanț. Și șanțul se adâncește că ajungem să nu mai vedem în stânga și dreapta…

Da. Așa e. Și în acel moment, cu cât e mai adânc șanul, cu atât mai mare trebuie să fie șocul care să ne scoată de pe acele șine.

Ghionturi ni se dau. Ni se toot dau. ”Băăă parcă nu așa trebuia să fac. Uite, dacă îi ziceam lu ăla cutare lucru, vezi că se putea? Că doar după aia omul mi-a zis, și m-a și ajutat. ” Dar cine să le ia în seamă? 🙂 Și atunci vine un moment în care, nu știu ce se întâmplă: se aliniază planetele, subconștientul se răscoală, Soarele e în furtună magnetică :))))) cert e că cineva îmi dă o palmă. Uneori mai încet: se îmbolnăvește pisica. Și trebuie să o duc la doctor, deci TREBUIE să vorbesc în fața șefului, să cer și eu cum cer alții (pe care îi urăsc în secret că au curajul ăsta). Dacă o fac, dacă merg să vorbesc, am ieșit din cerc. Încep să urc în spirală. Dacă nu o fac, sap mai adânc șanțul din cerc. (trimit soțul cu pisica la doctor)

Și frustrările se adună și răul care mi-l fac e mai mare și în timp toate gândurile astea negative mă vor îmbolnăvi…

Și atunci, ca să nu se întâmple asta, să nu îmi mai fac rău, iar primesc o palmă.. poate mai mare… pe care poate iar o văd sau nu o văd…

Întrebarea care se ridică singură apoi: Și cum ies din cerc? Cum? că nu pot! Am încercat să las seara gândurile la o parte și să mă relaxez și nu îmi iese! Toți ăștia spuneți că e simplu, dar nu e, și vă bănui deja de excrocherie și șarlatanism!

Uneori e simplu, alte ori nu e. Cere ajutorul.

Să vă spun un secret: am decoperit în ultimii 2 ani o nouă categorie de oameni: cei ce lucrează în terapii alternative (mai mult în reiki am eu experiență). Îți dau ăștia o liniște… e un sentiment așa ”de bine”, nedefinit, de relaxare… câteodată te apucă și plânsul! Dar eu un plâns care ușurează, nu din ăla nervos și cu ură cum îl practic acasă cu fața în perină…

Și mulți dintre ei te pot și ghida cumva în gândurile tale… că nu știu cum naiba, parcă văd gândurile omului, parcă știu exact ce te doare mai tare atunci… (păi unii cam știu, pentru că energia gândului pe care o emani tu, ei știu să o primească și să o convertească în cuvinte. Sau știu să îți măsoare aura.).

Mai sunt psihologii terapeuți. Nu înseamnă că ești nebun dacă mergi la psiholog! Înseamnă că ai ajuns într-un punct în care nu mai vezi rezolvarea singur. Pentru că s-au strâns prea multe probleme, pentru că sunt muuult prea grele și ai nevoie de un sprijin. Care să îți spună exact că NU ești nebun, că poți rezolva, și cum anume.

Toți suntem oameni. Toți avem sentimente. Toți avem probleme. Și culmea e că toți avem cam ACELEAȘI probleme (deși ne place nouă să credem că ale noastre sunt mai mari și mai grele). 🙂 Doar că sunt unii care au avut aceleași probleme și le-au rezolvat. Și suntem printre voi…

de Ema Cornoiu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s